”Da, domană, mai iau un pic din salata dumneavoastră de
vinete, dată fiind lascivitatea fără de pudoare cu care se etalează pe
salatiera de porțelan, sub flacăra acestei lumânări ce se topește încet, ca o
stripteuză după ce și-a scos toate hainele.
Ador, ador ,
doamnă, să mă las înghițit de acest living atât de lipsit de griji, de aceste
oglinzi ce par atât de indiscrete, care ne pândesc și cele mai mici gesturi pentru a le multiplica la infinit și
care pândesc reciproc ca atâtea guri care se caută...
Și canapeaua
aceasta care îi ține piept fotoliului...trebuie să fii orb să nu observi
dialogul lor amoros, tensiunea degajată de tendința lor de a se apropia
imperceptibil...Ca să nu mai vorbim de cele douasprezece perne trântite pe
canapea, încolăcite unele de altele, care se ling ușor...Dumnezeule, ce orgie,
ce orgie e imaginea canapelei dumnavoastră și a tuturor acestor perne de bumbac
care nu așteaptă decât un singur lucru (trebuie s-o mărturisim): fesele
noastre...
...
Îmi reproșați că
urăsc cuvintele. Dar nu e adevărat. Vă jur. Sunt enorm de multe cuvinte de care
sunt îndrăgostit.Dar e adevărat că îmi plac mai ales cuvintele cărnoase,
rubensiene, cuvintele cu sâni mai și fese frumoase, cuvintele care vibrează în
gură mult timp după ce au fost pronunțate. Și îmi plac și cuvintele
periculoase, cuvintele pentru care se măcelaresc de obicei soldații pe câmpul
de luptă, cuvintele care devorează moartea și care nu râmăn niciodată orfane.”
Chiar mă gândesc
serios de ce nu s-a facut un film după cartea asta, poate acum nu mai mureau
oameni încercând sa imite scenele din Fifty Shades of Grey.
"A
half-read book is a half-finished love affair." D.M.
