:)

:)

Tuesday, March 24, 2015

Erotismul dintr-o carte

”Da, domană, mai iau un pic din salata dumneavoastră de vinete, dată fiind lascivitatea fără de pudoare cu care se etalează pe salatiera de porțelan, sub flacăra acestei lumânări ce se topește încet, ca o stripteuză după ce și-a scos toate hainele.
Ador, ador , doamnă, să mă las înghițit de acest living atât de lipsit de griji, de aceste oglinzi ce par atât de indiscrete, care ne pândesc și cele mai mici  gesturi pentru a le multiplica la infinit și care pândesc reciproc ca atâtea guri care se caută...
Și canapeaua aceasta care îi ține piept fotoliului...trebuie să fii orb să nu observi dialogul lor amoros, tensiunea degajată de tendința lor de a se apropia imperceptibil...Ca să nu mai vorbim de cele douasprezece perne trântite pe canapea, încolăcite unele de altele, care se ling ușor...Dumnezeule, ce orgie, ce orgie e imaginea canapelei dumnavoastră și a tuturor acestor perne de bumbac care nu așteaptă decât un singur lucru (trebuie s-o mărturisim): fesele noastre...
...

Îmi reproșați că urăsc cuvintele. Dar nu e adevărat. Vă jur. Sunt enorm de multe cuvinte de care sunt îndrăgostit.Dar e adevărat că îmi plac mai ales cuvintele cărnoase, rubensiene, cuvintele cu sâni mai și fese frumoase, cuvintele care vibrează în gură mult timp după ce au fost pronunțate. Și îmi plac și cuvintele periculoase, cuvintele pentru care se măcelaresc de obicei soldații pe câmpul de luptă, cuvintele care devorează moartea și care nu râmăn niciodată orfane.”

Chiar mă gândesc serios de ce nu s-a facut un film după cartea asta, poate acum nu mai mureau oameni încercând sa imite scenele din Fifty Shades of Grey.


"A half-read book is a half-finished love affair." D.M.



Thursday, August 14, 2014

Hei Cristic

Cred ca astazi este ziua ta, tanara domnita...
Asa ca iti scriu repede aici, in cele cateva minute de pauza ramase.
De cand te-am cunoscut si pana acum te-am vazut crescand, devenind o tanara puternica si independenta. Stiu ca ai trecut prin multe, dar le-ai folosit in avantajul tau, ai invatat din tot ce ti s-a intamplat si ai devenit un om mai bun.
Ai atat de multe calitati pe care le apreciez la tine :), esti incredibila!
La multi ani, draga mea! Sa petreci frumos, in stilu-ti caracteristic, si te rog, sa nu renunti niciodata la cel mai frumos zambet din lume! You`re totally my girl crush <3!



Tuesday, August 12, 2014

Vara

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma cuprinde cateodata un dor... De toate locurile cunoscute, de toate fetele familiare, de vechea mea viata.
Astazi dimineata, m-am hotarat sa beau o cafea, desi am cam renuntat la obiceiul asta. Si dupa ce am gustat-o m-am gandit ca mi-as fi dorit sa fie de fapt cacao cu lapte. Urmatorul gand logic a fost, bineinteles, bunica mea face cea mai buna cacao cu lapte din lume! Si cele mai bune gogosi cu mere. Bah Cristic, si-mi dadura lacrimile. Ma dusei repede la baie, am sters lacrimile, am pus zambetul inapoi pe fata si continuai ziua.
Dar mi-e asa de dor de ea, de vacanta la bunici.
Cateodata ma simt tare singura. Mai ales acum, vara. Anotimpul asta este pentru fluturi, julituri, prietenii si baloane de sapun...
Cred ca este in natura noastra sa nu fim niciodata complet multumiti, sa vrem mai mult, dar in acelasi timp sa nu vrem sa dam drumul la nimic din ce ne este drag.
Un prieten bun imi tot spune ca eu o sa ma intorc acasa intr-o zi. Nu cred, dragule, chiar nu cred. O sa privesc inainte si-o sa-mi traiesc viata si din cand in cand ma mai intorc in amintiri.

Poate mai rescriu o parte din ele totusi...



Sunday, July 20, 2014

Pauzele sunt binevenite

Draga Cristic,

Sa stii ca nu am abandonat proiectul, doar ca mi-a trebuit o pauza. Pentru ca m-am pierdut putin pe drum acum cateva luni si a trebuit sa ma regasesc. S-au intamplat multe intre timp, schimbari pe toate planurile si as fi vrut sa ti le pot povesti la o limonada pe Calea Victoriei. Dar nici aici, in spatiul nostru virtual nu e asa rau.

As incepe cu faptul ca m-am mutat. Intr-un orasel ce tie ti-ar placea mult, boem si oarecum nostalgic. Parca ar lipsi ceva de aici. Numai parca. Locuiesc intr-o casa mare, veche, intr-o camera mica, cocheta, cu vedere la gradina ce-mi aduce aminte de copilarie.

Ma gandeam zilele trecute ca a inceput sa-mi placa singuratatea. Mi-e teama sa nu ma obisnuiesc asa si apoi sa-mi fie greu sa locuiesc cu persoana potrivita pentru ca o sa am tabieturile mele de femeie batrana cu 1000 de pisici imaginare. Dar nu, e imposibil, Mito, caci eu voi avea un arici! Eu si persoana potrivita. Si o sa-l cheme Henry. Henry The Hedgehog.

Si sa las visatul cu ochii deschisi deoparte, pentru ca aceasta este alta poveste, si sa ma intorc la realitate, o sa-ti spun ca m-am facut o Coana Mita Biciclista veritabila. Cu o bicicleta frumoasa, crem, cu un cos mare. Cu care ma duc la serviciu in fiecare zi. Este unul dintre momentele mele preferate din zi, fie si cand ploua. Trec in fiecare dimineata pe langa un lan de grau, care a devenit noul meu loc magic. Acolo imi las ascunse toate grijile si imi iau gandurile bune. Tu ai asa loc magic, Mito?

Cu drag,
Corina

P.S. Uite si pozele.



(cateodata as vrea sa se opreasca in loc)

(locul magic)

(nature)


(gradina mea)
(n-are inca un nume. si nici floare)





Thursday, July 17, 2014

Domnul Carol si doamna Yvonne. Vecinii mei de la etajul 5.


Am fost astazi in vizita la vecinii mei de la etajul 5, domnul Carol si doamne Yvonne, doi batranei simpatici, in varsta de 84 , respectiv 75 de ani. Nu stiu cum or gandi altii, dar eu, cand aud numele asta, “Carol”,  imi vine sa iau pozitie de drepti.

Cu o foie in mana, pe care-mi notasem niste ore de plecare ale trenului la cererea doamnei Yvonne, bat la usa apartamentului, dupa ce imi trasesem o rochie kaki, ma dadusem cu parfum, de parca, vezi Doamne, ce intalnire protocolara.
“-Iubel, Carolica, vino draga si ma ajuta sa deschid sticla asta cu suc!”, in fine, am zis ca o fi asa , de impresie.

Domnul Carol, pe fotoliu, in sufragerie, urmarea concertele lui Andre Rieu si , spunandu-i ca imi place foarte mult, tine neaparat sa imi povesteasca o anecdota de la un concert de-al acestuia la Praga, cand  se apucase sa cante niste cantece rusesti si aia au stat muti juma de concert, pana s-a prins asta si a schimbat placa. Am ras amandoi.

Mai stam de vorba despre Andre Rieu, despre viata mea de tinerica, incepem sa ne uitam prin albumele cu poze din ultima lor excursie la vulcanii noroiosi si pentru ca doamna Yvonne nu-si mai aduce aminte unde fusese facuta exact o poza, domnul Carol o indeamna “Uita-te, draga, pe spate, stii ca tu erai cu scrisul pozelor, eu doar ti le scoteam” la care doamna, cu o mica pauza: “Vaaai, Carol, Carol, am uitat complet. Am uitat , draga, sa le mai scriu…”, “Cum s-a intamplat asta, Yvonne? asta era partea ta…”, iar doamna, de o naturalete si blandete extraordinara ii raspunde: “Ce sa fac, draga, sunt indragostita, da, asta este raspunsul, sunt indragostita”.

Ptiu, drace, la asta nu ma asteptam!, bun, si pentru ca atmosfera devenise siropoasa, stiind ca domnul prinsese cel de-al 2-lea razboi mondial, adica este vechi, domne, in sensul asta (desi trebuie sa mentionez ca domnul Carol citeste si de pe Kindle si vorbeste cu nepotii dumnealui din Germania prin ooVoo, un program gen Skype, de care, sincera sa fiu, nu mai auzisem in viata mea ), nu ma pot abtine si il intreb de Ceausescu.
Nu vorbim foarte multe despre el, ci despre Elena Ceausescu, pentru ca domnul urmase Facultatea de Chimie si lucrase la ICECHIM, deci cu doamna Ceausescu…e, aici a fost apogeul, ca mi-a povestit atatea, ca ceasul din perete, vechi de 100 de ani, batu de 2 ori intre timp.

Ba mai mult, domnul Carol fu coleg de banca cu domnul nostru fost presedinte, Ion Iliescu, si raseram amandoi cand tinu sa-mi povestesca cum, la ultima reuniune a clasei de liceu, cand domnul Iliescu era presedinte, il rugase sa-i duca si ei la Cotroceni, sa-i vada biroul, biblioteca, sala de treatru, iar domnul meu trai momentul tare, mai ales cand SPP-ul le urmarea orice miscare, ca pana la urma dumnealui le-a si zis: “ Haideti, domne, ca nu ii mai fac nimic la 60 de ani, daca nu i-am facut din liceu pana acum…”


Si ceasul cu pendula mai batu o data…si plecai, desi povestile si anecdotele nu se terminasera, dar inainte de a pleca, mai ascultaram o melodie de-a lui Rieu, iar pe domnul Carol il lasai admirand fetele din corul acestuia, ca “tare frumoase mai sunt”.




Thursday, July 10, 2014

Clujul. Oh, Clujul!


Am fost pentru prima dată la Cluj.
Am rămas impresionată de faptul că oamenii îti zâmbesc când intri într-un magazin si-ti mai zâmbesc si la plecare, chiar dacă nu ai cumpărat nimic.

Am admirat măiestria orașului si m-am amăgit crezând că pot să o stochez în memoria internă a telefonului.
Asa, de banc, doar pentru că ma aflam în Cluj, am mai folosit si "m-am pornit" în loc de "am plecat".
M-a iritat faptul că, într-o cafenea, a trebuit să astept mai mult pentru un desert doar pentru faptul că sunt româncă, în tara mea.
Am hoinarit pe străzi si străduțe si am pozat toti pereții de dragul mesajelor mazgalite pe ei.
In concluzie, cu tot respectul pentru rasa urbană si tot ce vine pe traiect, dar de la Electric Castle cel mai mult mi-a plăcut Clujul. Mm, si Die Antwoord, clar!

Si, ca orice lucru care-mi place, m-a facut să mai arunc o privire înapoi.























Friday, April 11, 2014

Bucuresti

Astazi, acum, in dupa - amiaza asta, mi-e dor de cantina studenteasca.  Si de Calea Victoriei, dar nu de partea buna, dinspre Unirii, nu nu, de partea de langa Victoriei. De o zi de vara cu ploaie pe Calea Victoriei. Sau sa aștept pe cineva la Coloane la Romana. De o limonada pe Arthur Verona. De imbulzeala din fata de la McDonald de la Unirii. De linistea de la 5 dimineata. De covrigii cu cascaval și masline. De locul meu magic.
Fu frumos tare, orice-as zice!