:)

:)

Thursday, July 17, 2014

Domnul Carol si doamna Yvonne. Vecinii mei de la etajul 5.


Am fost astazi in vizita la vecinii mei de la etajul 5, domnul Carol si doamne Yvonne, doi batranei simpatici, in varsta de 84 , respectiv 75 de ani. Nu stiu cum or gandi altii, dar eu, cand aud numele asta, “Carol”,  imi vine sa iau pozitie de drepti.

Cu o foie in mana, pe care-mi notasem niste ore de plecare ale trenului la cererea doamnei Yvonne, bat la usa apartamentului, dupa ce imi trasesem o rochie kaki, ma dadusem cu parfum, de parca, vezi Doamne, ce intalnire protocolara.
“-Iubel, Carolica, vino draga si ma ajuta sa deschid sticla asta cu suc!”, in fine, am zis ca o fi asa , de impresie.

Domnul Carol, pe fotoliu, in sufragerie, urmarea concertele lui Andre Rieu si , spunandu-i ca imi place foarte mult, tine neaparat sa imi povesteasca o anecdota de la un concert de-al acestuia la Praga, cand  se apucase sa cante niste cantece rusesti si aia au stat muti juma de concert, pana s-a prins asta si a schimbat placa. Am ras amandoi.

Mai stam de vorba despre Andre Rieu, despre viata mea de tinerica, incepem sa ne uitam prin albumele cu poze din ultima lor excursie la vulcanii noroiosi si pentru ca doamna Yvonne nu-si mai aduce aminte unde fusese facuta exact o poza, domnul Carol o indeamna “Uita-te, draga, pe spate, stii ca tu erai cu scrisul pozelor, eu doar ti le scoteam” la care doamna, cu o mica pauza: “Vaaai, Carol, Carol, am uitat complet. Am uitat , draga, sa le mai scriu…”, “Cum s-a intamplat asta, Yvonne? asta era partea ta…”, iar doamna, de o naturalete si blandete extraordinara ii raspunde: “Ce sa fac, draga, sunt indragostita, da, asta este raspunsul, sunt indragostita”.

Ptiu, drace, la asta nu ma asteptam!, bun, si pentru ca atmosfera devenise siropoasa, stiind ca domnul prinsese cel de-al 2-lea razboi mondial, adica este vechi, domne, in sensul asta (desi trebuie sa mentionez ca domnul Carol citeste si de pe Kindle si vorbeste cu nepotii dumnealui din Germania prin ooVoo, un program gen Skype, de care, sincera sa fiu, nu mai auzisem in viata mea ), nu ma pot abtine si il intreb de Ceausescu.
Nu vorbim foarte multe despre el, ci despre Elena Ceausescu, pentru ca domnul urmase Facultatea de Chimie si lucrase la ICECHIM, deci cu doamna Ceausescu…e, aici a fost apogeul, ca mi-a povestit atatea, ca ceasul din perete, vechi de 100 de ani, batu de 2 ori intre timp.

Ba mai mult, domnul Carol fu coleg de banca cu domnul nostru fost presedinte, Ion Iliescu, si raseram amandoi cand tinu sa-mi povestesca cum, la ultima reuniune a clasei de liceu, cand domnul Iliescu era presedinte, il rugase sa-i duca si ei la Cotroceni, sa-i vada biroul, biblioteca, sala de treatru, iar domnul meu trai momentul tare, mai ales cand SPP-ul le urmarea orice miscare, ca pana la urma dumnealui le-a si zis: “ Haideti, domne, ca nu ii mai fac nimic la 60 de ani, daca nu i-am facut din liceu pana acum…”


Si ceasul cu pendula mai batu o data…si plecai, desi povestile si anecdotele nu se terminasera, dar inainte de a pleca, mai ascultaram o melodie de-a lui Rieu, iar pe domnul Carol il lasai admirand fetele din corul acestuia, ca “tare frumoase mai sunt”.




1 comment:

  1. Hm, pe bunicul meu il cheama Carol, a dat si intrat la Academia Tehnica de Aviatie (lucru al dracului de greu pe vremea aia pentru un baiat sarac de la tara, btw, tot vreo 80 de ani are si el), dupa desfiintarea ei a trecand la facultatea de Fizica-Chimie. Toata copilaria mi-a povestit "tampeniile" pe care le-a facut: de la timpul in armata, la orele in facultate cu diversi titani intr-ale matematicii si/sau chimiei, la practica de vara intr-o fabrica de bere unde plata se facea in...bere, si cat de veseli au fost in perioada aia mancand doar...ce sa vezi, bere. Acum cand ma duc pe la ei, il vad pus in fata celui mai modern televizor posibil, butonandu-l impasibil, si eventual comentand la "How it's made". Bunica mea e o alta poveste interesanta, ea merita insa mult mai mult decat pot cuvintele mele sa-i ofere, e pur si simplu extraordinara, frumoasa, extraordinar de frumoasa sau frumos de extraordinara, sau poate si si. In fine, cert este ca exista atat de multe povesti care merita spuse, povesti care pot readuce speranta in frumos, in destin sau poate in iubire; so, congrats pentru blog, keep up the good work! ps: love the name, nu conteaza ca a cazut, conteaza ca s-a urcat pe bicicleta in the first place :D

    ReplyDelete