Astazi dimineata, m-am hotarat sa beau o cafea, desi am cam renuntat la obiceiul asta. Si dupa ce am gustat-o m-am gandit ca mi-as fi dorit sa fie de fapt cacao cu lapte. Urmatorul gand logic a fost, bineinteles, bunica mea face cea mai buna cacao cu lapte din lume! Si cele mai bune gogosi cu mere. Bah Cristic, si-mi dadura lacrimile. Ma dusei repede la baie, am sters lacrimile, am pus zambetul inapoi pe fata si continuai ziua.
Dar mi-e asa de dor de ea, de vacanta la bunici.
Cateodata ma simt tare singura. Mai ales acum, vara. Anotimpul asta este pentru fluturi, julituri, prietenii si baloane de sapun...
Cred ca este in natura noastra sa nu fim niciodata complet multumiti, sa vrem mai mult, dar in acelasi timp sa nu vrem sa dam drumul la nimic din ce ne este drag.
Un prieten bun imi tot spune ca eu o sa ma intorc acasa intr-o zi. Nu cred, dragule, chiar nu cred. O sa privesc inainte si-o sa-mi traiesc viata si din cand in cand ma mai intorc in amintiri.
Poate mai rescriu o parte din ele totusi...

No comments:
Post a Comment