Amiază.Aglomeraţie în piaţa din cartierul Berceni. Aici
găseşti de toate, de la pătrunjel până la cărţi vechi, cadrane de ceas în stil
vintage, curele simple, cu cataramă mare, pantofi de damă, cu toc înalt sau mai
micuţ, cu bot ascuţit şi chiar şi rotund.
Gasesti chiar şi obiecte de design interior, bibelouri, un
“Car cu boi”, nu tocmai de Grigorescu, probabil doar al vreunui Gică, student cu
abilităţi practice, din anii ’50-’60.
Tarabe, chioşcuri, micişori şi berică.Un domn cu o cutie de
aţe de toate culorile şi ace de cusut, ce te îndeamna să cumperi şi tu,
că poate nu aveai aţă adecvată să îţi cârpeşti izmenele roz.
Eh, firescul unei sâmbete dupa-amiază din piaţa Berceni.
Imi termin de făcut cumpărăturile din piaţă şi dau să ies.
Mă şi gândesc ce texte mai au azi fiecare în lupta pentru vânzare,
supravieţuire, de fapt, pentru majoritatea…şi e trist, dar nu-i compătimesc, îi
respect.
Şi în drumul meu printre aceşti iscusiţi vânzători, aud deodată:
“Repede, fă, că vin jandarmii cu duba!”.Apuc să trag o privire şi rămân
stupefiată la rapiditatea cu care cele două ţigănci îşi strâng fiecare standul, însemnand o ladă de plastic pe care aveau aşezate strategic şi într-o ordine ştiută numai de ele, ciorapii ce le aduc. probabil. pâinea de zi cu zi.
În 5 secunde nu le-am mai vazut…
Nu ştiu şi nici nu încerc să fac un calcul al
profitabilităţii comerţului pe care îl fac aceşti oameni, dacă putem vorbi despre aşa ceva.
Nu mai ştiu nici cine e de vina, sau dacă e normal să fie
aşa. E o analiză a prea multor factori…Ideea este că unii dintre noi chiar simt
că traiesc.
Vă las şi-o melodie, via Youtube:
http://www.youtube.com/watch?v=hc2TLJFKazs
Cristina.
Cristina.
No comments:
Post a Comment