Ma suna deunazi un bun prieten, cica, sa merg intr-o ceainarie sa testez un joc la care stiu ca lucrase de ceva vreme.
Imi da succint cateva detalii, “Trebuie sa faceti un
puzzle. O sa fiti incuiate intr-o camera cu lumina stinsa (in gandul meu zic ”O-o!,
prietene, ce-mi propui tu aici?”, dar stiam ca The Keeper, sa-i spunem, e baiat decent si elimin rapid
gandul din minte) si trebuie sa gasiti indiciile care sa va duca la cheia ce
deschide usa!”
Hmm, baiete! , imi venea sa-I zic, am citit si eu povestile
Agathei Christie cand eram mica. 10 NEGRI MITITEI, Hercule Poirot si tot felul
de minti criminale, neah!, ce poate fi
mai mindblowing de atat?! .
Aceept instant oferta, gandindu-ma ca da, o sa fie misto, il
stiu pe acest The Keeper, e baiat inteligent tare.
Daca-ti imaginezi ca daca ti-a placut sa joci Sudoku, sa
citesti romane politiste, sa rezolvi probleme de logica si ai o imaginatie bogata,
o sa stii sa joci un astfel de joc, e foarte probabil sa pleci dezamagit.
Bun!, si-ajungem la locul cu
pricina. Gazedele, Mihai si George, inca pregatesc camera. Locul, placut de
altfel, nu ti-ai putea imagina ca ala e lacasul unui BRAINGASM, cu ceai si un aer boem, unde nu vii
decat daca vrei sa-ti eliberezi mintea. Ironic!
Intram in camera. Nimic ce ti s-ar putea parea deplasat,
infricosator sau complicat de analizat. Niste mese, cateva scaune, un dulap si
o soba…ce dracu!, pe bune?, floare la ureche.
Ca niste fete istete, incepem cu o tentativa
de strategie, sa analizam camera. Mi-am dat seama ca treaba nu-I simpla, dupa
citesc scenariul. Da, scenariul parea scris fix de Agatha Christie, dar The Keeper
zice ca totusi, Agatha Christie s-a luat dupa el.
Minutele treceau iar noi treceam de
la euforie la extaz. Pe masura ce mai descoeream ceva, ba simteam ca suntem mai
aproape de final, ba ca n-o sa mai iesim niciodata de acolo.
Si ambitioase eram, pe cuvant, ca nu
ne-am lasat pana nu am iesit cum se cuvine.
Totul era un joc al mintii, presarat
cu ghicitori si mesaje ademenitoare: “Search
me once and find me empty, search me twice and….”
“I
have a name that is not mine.
People care not of me in their prime.
They all cry rivers right at my sight,
And lie by me all day... And all night.”
People care not of me in their prime.
They all cry rivers right at my sight,
And lie by me all day... And all night.”
Recunosc, am subestimat putin jocul asta, m-am concentrat pe
lucruri carora nu ar fi trebuit sa le dau prea multa importanta, mi-am dat
seama ca nu totul e incifrat si nu toate lucrurile sunt ascunse in coduri
matematice (desi tocmai astea, la un moment dat, iti trebuie ca sa descoperi
esentialul), ca detaliile mici iti dezvaluie cele mai mari secrete, ca mintea
unui om poate fi atat de bolnava, nu doar in carti . Ca trebuie sa ai imaginatie
bogata, dar ca prea multa, la un moment dat, strica.
As mai juca Real Room Escape inca o data, din ambitia de
a-mi testa capacitatile, acum, avand cel putin sentimentul ca am inceput sa
cunosc psihologia creatorilor, ca despre asta este vorba in fond. ;)
Miţo, mai ai cateva lucruri de
invatat! Si ma retrag. Daca credeti ca sunteti
smart, mergeti si jucati jocul asta.
Cristina.

Poza este puțin creepy, trebuie sa recunoaștem. Vreau și eu sa încerc totuși, pare uber challenging. Ia sa faci aranjamente pt mai târziu, this year, mito!
ReplyDeleteMiţo, când vii, promit că îi rog să facă un scenariu fix pentru tine. Că-mi eşti dragă şi vreau să fac mişto pe baza filmării!
ReplyDelete